Despre co-living (partea 2)

Despre co-living (partea 2)

În prima parte a acestui articol, am făcut referire la co-living într-o familie extinsă și despre co-living într-o comunitate creată din mai multe familii. În a doua parte, voi vorbi despre tipuri speciale de comunități.

Comunități de bătrâni. Și nu numai.

Când am pomenit de co-living și de implicarea bătrânilor în creșterea nepoților / strănepoților, unii prieteni mi-au spus că la bătrânețe vor să se retragă la un azil, pentru a nu fi o povară pe umerii copiilor lor. Într-adevăr, azilurile conferă un cadru în care oameni de vârste înaintate apropiate sunt îngrijiți, starea lor de sănătate și dieta sunt supravegheate și, după dorință, ar fi implicați în diverse activități de socializare. Dar cum ar fi ca centrul să fie populat și de tineri? Răspunsul la această întrebare era tare așteptat în urma unui program instituit de un centru de bătrâni din Olanda. Centrul a oferit tinerilor studenți posibilitatea de a fi cazați gratuit în schimbul unui număr de 30 de ore lunar petrecute cu bătrânii, învățându-i cum să scrie un email, să vorbească pe Skype, să folosească canale Social Media. Pe termen lung, tinerii au învățat să asculte mai mult bătrâna generație, mai înțeleaptă, și mulți dintre cei implicați în astfel de programe au continuat să facă muncă de voluntariat pentru comunitatea din care fac ei înșiși parte.

Comunități de tineri. Comunități de millennials.

Adevărul este că acest concept de co-living prinde tot mai mult contur și transformă viețile tinerilor. Se prea poate ca, în viitor, unii dintre noi să nu mai fim proprietari de case. Se prea poate ca unii oameni să aleagă traiul într-un anumit loc precum orice alt serviciu furnizat. În accepțiunea de azi din societatea românească, a fi adult presupune a te așeza la casa ta. Însă, tot mai mulți tineri amână viața de adult – probabil că ați auzit de sindromul ”Peter Pan”! Astfel, preferă să se bucure de viață, de călătorii, de gadgeturi, de festivaluri, și pun în plan secund responsabilitatea de a-și cumpăra un loc al lor și de a-și face o familie. Fără grija amenajărilor, design-ului interior, al reparațiilor din casă, etc, dar cu un grad sporit de mobilitate. În alte cuvinte, mai degrabă vor dori experiențe, nu proprietăți. Se observă acest lucru de pe acum, dar parcă nu atât de tranșant. Se va schimba tipul de acomodare, clădirile vor fi construite altfel: spații de co-locuit, undeva între cămine studențești și hoteluri, cu locuri de relaxare și de entertainment comune, cu bucătării, laundry rooms, mici săli de cinema, spa-uri, săli de jocuri și chiar băi comune. Toate la standarde calitative înalte. Posibil ca aceste clădiri să fie prevăzute cu restaurante și cafenele, de ce nu? Din articolele citite pe subiect, am înțeles că în marile orașe ale lumii, costurile traiului într-un spațiu de co-living ar fi mai mici cu aproximativ 25% față de costurile aferente cumpărării sau închirierii unui loc propriu. Un alt beneficiu, deloc de negrijat, este sentimentul de apartenență la o comunitate, printre oameni de vârste apropiate, în unele cazuri, la fel de inovativi și de creativi, dezvoltându-se și un sistem de sprijin reciproc. Despre beneficiul interacțiunii sociale, am vorbit și în prima parte a acestui articol. Și ar mai fi de menționat faptul că, având la îndemână toate facilitățile, cu responsabili ai clădirii, câștigi ore importante de timp liber! Mai mult, sunt unele companii care, deja sesizând acest trend, au investit în infrastructură: au construit clădiri de co-living pentru angajații lor sau au dezvoltat proiecte de co-housing la etajele superioare clădirii lor de birouri. La nivel extins, se poate trage concluzia că acest nou trend de co-living poate rezolva o problemă destul de stringentă pe viitor: criza imobiliară din marile orașe, orașe în continuă creștere, unele metropole, altele în devenire.

Nomazii digitali – co-living și co-working

Pe de altă parte, sesizăm trendul nomazilor digitali: freelanceri, creativi, profesioniști, care preferă și au posibilitatea de a munci de oriunde din lume. Și atunci, de ce să nu trăiască o perioadă în alte părți ale lumii? Dacă tot am vorbit mai sus de hoteluri și chirii, este momentul să atrag atenția asupra faptului că acest trend deja produce efecte: au apărut facilități de cazare și muncă pentru nomazii digitali. Adică facilități de co-working și co-living, 2 în 1. Nu am de gând să insist asupra subiectului, dar vă las aici un link cu 10 exemple super frumoase. Găsiți fotografii, costuri, accesul, etc. Dacă vă tentează subiectul, de ce să nu studiați puțin opțiunile?

Nevoile se schimbă, lumea se transformă  

Putem vedea atașamentul noilor generații față de posesiuni prin acceptarea unor servicii precum Uber, închiriere mașini sau biciclete, Netflix, Kindle – nu mai ai grija parcării și întreținerii propriei mașini sau biciclete sau cărți. Iar libertatea de alegere pare mai mare, dintr-un anumit punct de vedere.

Am povestit ce am văzut că se întâmplă deja în lume. Oamenii reînvață să trăiască în comunități. Până la urmă, așa a început să se dezvolte societatea. Dorința noastră de împroprietărire și de a forma ierarhii ne-a adus în acest punct. Aș vrea să închei cu o observație: în Olanda se sărbătorește Ziua Națională a Vecinilor. În România actuală, vecinul de bloc de-abia te salută. La sat, oamenii nu au uitat încă să dea binețe. Nu știu care e mai civilizat…(?!) cert e că noi, românii, mai avem mult de parcurs până ajungem la comunitățile descrise mai sus. Ar trebui să renunțăm la aroganță, la teamă, la nepăsare și să fim mai empatici, mai deschiși, mai dornici de a ajuta și de a ne face utili comunității în care trăim.

Sursa foto: Pinterest.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *