Fiecare copil ar trebui să aibă un preajmă un bunic. 11 beneficii în creșterea celor mici alături de bunici și străbunici

Fiecare copil ar trebui să aibă un preajmă un bunic. 11 beneficii în creșterea celor mici alături de bunici și străbunici

Dragul afirmă mereu că una dintre cele mai mari bucurii ale lui este că în aceeași curte trăiesc 4 generații. Practic, Draga noastră crește cu Babi, bunica tatălui ei, Babi care l-a purtat pe el peste tot când a fost copil. Și ei i se pare o minune că a apucat zilele astea. Pe de altă parte, eu am crescut cu bunicii, iar acum încă am o legătură strânsă cu buni.

În ziua de azi, familia extinsă, cu părinți, cu bunici, cu unchi, mătuși și verișori în aceeași casă sau măcar în aceeași curte este rar întâlnită. Mai ales generația noastră, a millennials, se îndepărtează de rădăcini pentru a-și face propriul nostru rost în viață. Motivele sunt atâtea câți indivizi suntem și nu e cazul să ne judecăm pentru asta. Când ai copii, însă, membrii familiei aflate la depărtare încearcă să se integreze cumva în viața celui mic. Unchiul, mătușa și verișoara mea îi trimit lui Draga hăinuțe și jucării din New York. O dată la câteva zile, ne vedem pe Whatsapp cu Buni-buni și cu tuși Ada. Nu fac zilnic poze și filmulețe cu Draga, dar când e ceva mai interesant, le trimit bunicilor, unchiului, mătușilor, prietenilor mei apropiați. Lui Draga i-am arătat de micuță tabloul meu cu oameni dragi pe care acum îi recunoaște și îi indică. Toate astea sunt forme de conexiune și de compensare a distanței de oameni dragi. Bănuiesc că toate mamele fac asta, indiferent că au sau nu alături familia.

Am tot vorbit în ultima vreme în casă despre cum crește Draga. Despre cât de mult o ajută pe ea să crească lângă bunici și străbunică, ce mult ajută ea bunicii și străbunica. De aici mi-a venit ideea articolului.

Dar să o luăm pe rând cu beneficiile și de o parte și de alta:

1. Mâncare ca la bunica acasă

Cum stăm la sat, avem parte de fructe, legume, ouă, carne de pui din ograda proprie. În proporție de 70-80% din hrana zilnică, ne bucurăm de produse 100% naturale. Asta înseamnă o dietă diversificată și mai sănătoasă, atât pentru Draga, cât și pentru noi în general. Învăț și eu să gătesc de la mama Dragului, bunica, dar mai am zeci de ani până să o ajung. Dacă! Iar Draga mănâncă bine orice se gătește în casă (mai puțin fasole boabe, varză scăzută, etc).

 

2. Cele 3 generații de femei din casă se ajută între ele

În general, pe cât posibil, încerc să contribui la treburile casei. Măcar pregătesc legumele, dacă nu reușesc să fac eu un fel de mâncare cap-coadă, mai fac puțină curățenie în casa mare. Bunica s-a ocupat exclusiv de grădină, poate anul viitor o să reușesc să o ajut și eu. Când suntem ocupate amândouă, Babi stă cu fetița. Un ajutor incredibil de prețios. Și nouă ne e mai mare dragul să le vedem cum se înțeleg și cum se joacă împreună.

 

3. Babysitting gratuit și în siguranță

Poate ar intră tot la punctul 2, însă mă gândesc că or fi părinți care își lasă copiii cu bunicii când vor să iasă singuri la cină sau la un eveniment.

 

4. Copiii învață despre istoria familiei, despre proveniență, origini, despre valori 

Background-ul nostru este divers. Familia Dragului își are rădăcinile în nordul țării, în Maramureș. Babi și bunica obișnuiesc să povestească despre oameni pe care i-au cunoscut, despre rudele lor, despre obiceiuri, despre mâncăruri. Informații valoroase pentru noi ca familie, pentru că și-au pus amprenta pe caracterul fiecăruia. Iar eu ascult cu atenție pentru că se pare că Draga a moștenit destul de mult din ramura ei de oșancă. În plus, expusă la muzică populară, Draga o ascultă și dansează cu plăcere. Mă uimește câteodată cum știe ritmul melodiilor și cum reacționează ea întocmai.

 

5. Copiii se adaptează mai ușor unui mediu social variat

Faptul că familia noastră este extinsă, Draga are de-a face zilnic cu o mulțime de oameni. Cu absolut toți, Draga are o formă de abordare și de comunicare diferită. E interesant să o urmăresc interacționând cu fiecare și de asemenea, să o văd cum învață ceva de la fiecare dintre ei. Un astfel de mediu variat cred că a ajutat și la dezvoltarea empatiei, iar noi considerăm că interacțiunea cu oamenii în această perioadă, mai presus de orice, o ajută pe Draga să facă conexiuni și să învețe mai repede despre lumea în care trăiește.

 

6. Copiii învață mereu câte ceva nou

Cum spuneam și mai înainte, Draga învață cate ceva nou în permanență, de la fiecare dintre cei cu care interacționează. Cel mai mult ne-a surprins când am văzut-o pe Draga, la nici un an, ducând mâna la ureche sau câte un obiect și zicând „Ao, da!”. Ne-am dat seama, cu amuzament, că o imita pe Babi, răspunzând la telefonul ei fix. De la Buni-buni a învățat să facă „turte-turte-turte, colaci-colaci-colaci”. Dau doar aceste două exemple strict legate de cele două străbunici, însă lista e lungă și se completează destul de des.

 

7. Copiii prelungesc viața bunicilor și străbunicilor, făcându-i și mai sănătoși 

Buni-buni și Babi parcă au prins mai multă viață de când a venit Draga pe lume. Amândouă sunt femei puternice, vesele, cu un mental de invidiat, dar chiar și așa au avut nevoie de un aflux de energie. Se trezesc ziua și cu gândul la puiul mic cu care vor interacționa într-un fel sau altul. Un fel de ikigai, un scop în viață. Se roagă pentru strănepoți.

Sunt diverse studii care arată că bunicii și străbunicii care stau cu nepoții își prelungesc viața cu 5 ani, în medie. Pe lângă factorul psihologic, eu mă gândesc și la aspectul fizic: fiind în proximitatea copiilor, bunicii și străbunicii sunt nevoiți să facă mai multă mișcare. De la a-l plimba de mânuță de colo-colo, la a ridica obiectele aruncate pe jos, la a-i arăta diverse lucruri, la a se juca împreună, implică o activitate fizică deloc de neglijat, care, la final de zi, se resimte.

 

8. Scade riscul de a suferi de depresie

Aici este valabil atât pentru copil, cât și pentru cei mai în vârstă. Un studiu publicat în jurnalul The Gerontologist a relevat faptul că, cu cât o relație este mai strânsă între bunici și nepoți, cu atât mai mult copilul /tânărul va prezenta simptome ale depresiei. Iar reciproca este, de asemenea, valabilă. Vin să completez cu o părere personală: depresia survine ca efect al dezrădăcinării, al deconectării de la un sistem social cu care am fost obișnuiți sau în care dorim să fim. Singurătatea este una dintre cauzele depresiei. Iar bătrânii zilelor noastre stau, în general, departe de copiii și nepoții lor.

 

9. Copiii crescuți alături de bunici și străbunici vor avea mai puține probleme emoționale și comportamentale în adolescență

Un studiu realizat pe 1500 de copii în SUA a arătat că o implicare semnificativă a bunicilor în viața nepoților împiedică apariția unor probleme comportamentale și emoționale. Adesea, în cazul unui divorț al părinților, copiii simt că se pot baza pe bunicii lor și își recreează astfel un mediu stabil în care pot funcționa. Bunicii și străbunicii reprezintă astfel un sistem puternic de suport emoțional. Copilul are mai multă încredere în el, se cunoaște mai bine și se toate șansele să devină un adult puternic.

 

10. Copiii învață să respecte bătrânii 

Cred că acest aspect este destul de neglijat de generațiile mai tinere. Adolescenții și tinerii adulți au câteodată impresia că le știu pe toate, că acum inventează gaura la macaroană doar pentru că știu să folosească gadgeturile și bătrânii nu. Ei cred că inteligența scade o dată cu vârsta, dar mie îmi place să aduc aminte de sfatul bătrânilor și de faptul că experiența de viață își spune mereu cuvântul. E drept că noi avem mai multe surse de informare și că, teoretic, suntem pregătiți să înfruntăm orice situație, însă nu strică să ascultăm ce au de zis bătrânii. Dacă le explicăm lucruri noi, s-ar putea să rămânem surprinși de cât de bine au înțeles. În acest context, a crește alături de un bătrân înseamnă a-i asculta sfaturile, a-l considera egal sau chiar superior, a nu îl denigra. Iar atitudinea asta, dobândită, se răsfrânge asupra tuturor adulților de vârsta a doua și a treia întâlniți.

 

11. Bunicii au cine să le dea un șol de apă

Pe când eram eu copil, mereu îmi spuneau bunicii că va veni vremea când o să aibă nevoie să le dau un șol (o cană) cu apă. Întotdeauna mi s-a părut absurd, eu îi vedeam plini de vitalitate, nu mi-i puteam imagina neajutorați. Din păcate, am ajuns să trăiesc vremea aia. Acum 5 ani, în spital, bunu mi-a cerut apă. Rugămintea lui m-a lovit în moalele capului, mi-a sfâșiat sufletul. Eu sper să reușesc să îmi țin familia aproape pe când o să am și eu nevoie, bătrână, de un șol de apă.

 

Cam astea ar fi beneficiile pe care le-am gândit în acest moment al vieții. Sigur mai sunt și altele, pe care le voi descoperi pe parcurs. Mi-ar plăcea să aflu și alte păreri, să descopăr și alte perspective. Dacă vreți să împărtășiți, lăsați un comentariu. Mulțumesc!!

Textele publicate pe RominaFaur.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Pentru texte de dimensiuni mai mari, se impune trimiterea unei solicitări către contact@rominafaur.ro. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

One thought on “Fiecare copil ar trebui să aibă un preajmă un bunic. 11 beneficii în creșterea celor mici alături de bunici și străbunici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *