Când i-am zis Dragului despre ce intenționez să scriu, mi-a atras atenția că e dificil pentru noi să concepem ce înseamnă cu adevărat poluarea. Ar fi nevoie de explicații tehnice și să vorbim în termeni de analiza raportului cheltuială în realizarea lucrului și costul acestuia. Acesta e avantajul de a avea un partener de viață cu un coeficient de inteligență mult peste medie. Sau dezavantajul… Pe mine mă provoacă să învăț în permanență, însă de multe ori mă concentrez pe aspectele practice.
Și practic, subiectul protejării mediului înconjurător mă interesează de ani de zile. Dar a devenit apăsător de când am devenit mamă. Luna iulie, luna în care Draga a împlinit un an, a fost decretată și luna fără plastic la nivel mondial. Au venit peste mine o grămadă de articole și m-au năpădit mii de gânduri. Unele s-au concretizat în soluții și în îmbunătățirea stilului de viață. Altele vor fi implementate pe viitor. Dar a fost nevoie și de o analiză a situației actuale, a mea ca mamă și ca om.
Unde ne aflăm în acest moment? La nivel planetar, suntem într-un punct aproape fără de întoarcere. Din păcate, banii dictează lumea în care trăim și consumerismul e ridicat la cel mai înalt rang. Aruncăm, aruncăm, aruncăm, fără să ne întrebăm unde ajunge gunoiul. Considerăm natura ca pe ceva adiacent nouă, nu parte din nou. Partea proastă (sau bună) este că natura are darul de a se reechilibra de câte ori e nevoie. Noi nu îi prea putem face față. Și atunci e nevoie să ne schimbăm atitudinea și, mai ales, să facem ceva concret în acest sens. În cadru organizat, cu petiții, împăduriri și alte acțiuni de amploare. Inclusiv reglementări legislative! În particular, ne putem concentra la viața de zi cu zi și să încercăm să avem o viață mai prietenoasă cu mediul.
În cazul părinților, asta se răsfrânge și asupra acțiunilor viitoare ale copiilor noștri: ce văd la noi, așa vor face și ei ca adulți. Am văzut că părinții moderni obișnuiesc să cumpere prea multe lucruri copiilor – prea multe haine, mult prea multe jucării. Copiii ies din haine relativ repede. Atunci hainele sunt fie donate, fie păstrate pentru frații mai mici. Așa ar fi ideal. Multe sunt și aruncate. Jucăriile, se pare, conform unor declarații, rămân în gospodărie pentru o perioadă de aproximativ 10 ani, după care sunt donate sau oferite prietenilor sau celor din familie. Da, aceasta este o practică bună. Însă chiar și așa, multe jucării din plastic sunt aruncate, unele în stare impecabilă sau bună, pur și simplu pentru că cei mici s-au plictisit sau nu le mai plac sau adulții nu au disponibilitate să se ocupe de ele. Nu se știe cât din plasticul care ajunge în mediu, nereciclat, provine din jucării. Dar cât provine de la obiectele pe care le folosim zilnic? Rămâne un lucru de studiat, eu, cel puțin caut aceste informații.
Însă efectele poluării nu ne afectează numai pe noi, îi afectează și pe copiii noștri chiar înainte să se fi născut. Iată aici un articol despre expunerea la poluare din viața uterină, despre efectele și problemele care apar în timp. Cine se face responsabil de această expunere: statul, în lipsa unei reglementări corespunzătoare, sau mama, lipsită de cunoștințele legate de amenințările provenite din mâncare și din gospodăria proprie? Sau, și mai rău, în cazul mamei dornice să își păstreze obiceiurile de frumusețe în detrimentul sănătății copilului din burtă. Poate revin cu un articol aferent acestui subiect. The Guardian a publicat un studiu conform căruia particule din aerul poluat se regăsesc în placenta fătului.
Ce putem face noi, părinții, pentru a preveni poluarea și pentru a crea un mediu înconjurător și un viitor mai sănătos pentru copiii noștri?
- Ca mame, să alăptăm. Beneficiile alăptării sunt arhicunoscute și nu insist pe asta. Eu am reușit să alăptez de-abia de la 6 săptămâni și nu am reușit să renunț complet la biberon. Biberoanele sunt, în general, din plastic fără BPA, însă mereu mă gândesc că trebuie înlocuite la câteva luni și sunt destul de dificil de reciclat. Unde mai pui că e nevoie și de sterilizator? E un aspect pe care nu am putut să îl bifez, dar am învățat să fiu îngăduitoare în această privință.
- Să folosim scutece textile și să spălăm copiii de fiecare dată când își fac nevoile. Da, nici aici nu am putut să fiu eco-friendly. Am studiat scutecele textile, am studiat servețelele umede, dar din diverse motive am optat pentru scutece de unică folosință și pentru șervețele umede, ce-i drept, cu 99% conținut apă.
- Să renunțăm la paiele din plastic. Știm cu toții cât de mult le plac copiilor! Dacă chiar e nevoie să cumpărăm paie pentru băut, o soluție o constituie paiele din bambus sau din oțel (în privința celei din urmă, copilul trebuie să fie deja măricel, astfel încât să folosească corect paiul fără să se rănească).
- Să folosim periuțe dentare din materiale naturale. Eu am găsit la dm drogerie markt Romania o periuță din bambus, cu peri foarte moi, pe care o folosește Draga. De la 4 luni a avut o periuță din plastic fără BPA, însă, fiind interesată de periuțele noastre de dinți, am trecut la următorul nivel.
- Copiii să folosească farfurii și tacâmuri obișnuite sau din materiale naturale. De la 6 luni, Draga mănâncă cu tacâmurile ei Jamie Oliver, din oțel inoxidabil și a folosit un set simplu, bol și farfurie din plastic fără BPA de la Ikea. Farfuria s-a spart și am înlocuit-o cu una de la dm drogerie markt Romania din bambus și alte materiale biodegradabile. Pentru că e încă mică și are tendința de a arunca farfuriile, prefer să nu trec momentan pe farfurii obișnuite. Însă cei care au peste 2 ani, pot liniștiți să aibă propriile lor farfurii din porțelan sau din sticlă.
- Să împachetăm mâncarea copiilor cât mai eco-friendly. Eu nu am ajuns încă la acest capitol, însă am văzut că sunt soluții de caserole de prânz potrivite, din fibre din bambus. Am găsit și din sticlă sau din inox, dar nu cred că sunt bune de luat la grădiniță / la școală / în oraș.
- Să optăm pentru cornet în locul cutiei când mergem să ne luăm înghețată.
- Să luăm tacâmuri la noi, când ieșim în oraș. Dacă din diverse motive ajungem la un restaurant unde se servesc tacâmuri de unică folosință, le putem refuza.
- Să reciclăm corect și să îi învățăm și pe copii.
- Să facem cumpărături în mod conștient și să îi obișnuim și pe copii la fel: să alegem produse vărsate în detrimentul celor împachetate în plastic, să purtăm la noi o sacoșă din material textil, să citim ingredientele și să le alegem mai degrabă pe cele naturale, să nu luăm mai mult decât avem nevoie.
- Să cumpărăm mai degrabă jucării textile sau din lemn. Eu prefer aceste tipuri de jucării, iar de fiecare dată când mă întreabă cineva ce să îi ia lui Draga, dacă insistă, le spun aceste lucruri. E adevărat că are multe jucării din plastic, dar majoritatea sunt primite de la prietena mea cea mai bună, fiind folosite de băiețelul ei. Sunt folosite, dar arată bine și oricum, copiii le strică după un timp.
- Să ne învățăm copiii să respecte natura, animalele, oamenii; să le arătăm cum să planteze un copac, cum să aibă grijă de o grădină, cum să gătească.
- Să ne obișnuim copiii să meargă pe jos și să îi învățăm să meargă pe bicicletă. Poate că e o recomandare absurdă pentru unii, însă văd că tendința este de a ne plimba copiii tot mai mult cu mașina, arătându-le că acest stil de viață este cel corect.
- Să avem grijă ce soluții de curățat și ce detergenți folosim. Eu încă studiez problema și m-aș bucura dacă aș primi recomandări în acest sens.
Desigur, toate aceste acțiuni pot fi întreprinse de oricine din familie, și nu numai. Sunt doar câteva idei și m-aș bucura să îmi recomandați și altele, din propria voastră experiență. Împreună putem să facem o lume mai bună, cu respect față de natură.
Pingback: De ce nu colectăm selectiv? De ce nu reciclăm? - Romina Faur