De ce nu colectăm selectiv? De ce nu reciclăm?

Demult mă gândesc să scriu acest articol. L-am tot amânat pentru că nu sunt tocmai un exemplu. Încerc, totuși, să fac lucrurile cum trebuie. Nu-mi iasă tot timpul. Nu vreau să acuz pe nimeni, suntem toți în aceeași oală. Unii mai conștienți și mai responsabili, alții din contră. Pentru unii, mai merge și așa. Întrebarea este: pentru cât timp? 

Acum mulți, mulți ani, pe când eram în ECO CLUB Timișoara, colegii mei au elaborat un ghid de colectare selectivă. Poate mult prea devreme pentru Timișoara, pentru România. Sper totuși ca măcar unii dintre cei în mâna cărora a ajuns acel ghid să fi urmat măcar câteva sfaturi. De undeva trebuie să pornim cu toții. 

După cum se știe foarte bine, sub foarte multe aspecte, România este cu mult în spatele țărilor civilizate. În ceea ce privește reciclarea și colectarea selectivă, cu zeci de ani. Țările nordice, Franța, Germania, Austria, au reușit să facă din grija față de mediu un stil de viață. Ce-i drept, acolo unde nu a funcționat conștientizarea, amenzile și-au îndeplinit rolul. Nu ne miră acum că până și cei mai mici cetățeni ai acestora știu ce înseamnă colectare selectivă și cum să trieze deșeurile. Ceea ce nu putem spune despre unii dintre noi, de 25-45 de ani, cu studii și cu acces la informații, care ignoră pur și simplu necesitatea unei schimbări de perspectivă și a acționării. 

Ca idee, las doar câteva informații cu privire la colectare selectivă și la reciclare: 

  • România reciclează doar 14% din deșeuri
  • România produce aproximativ 6 milioane de tone de deșeuri anual
  • România este a doua cea mai murdară țară europeană: 69% dintre deșeuri ajung la groapa de gunoi
  • Legea îi obligă pe producătorii de apă minerală, lapte sau suc să recupereze cât mai repede ambalajele pe care le pune pe piață. Ei bine, pentru consumatori, un stimulant va fi, de la anul, taxa de 0.5 lei plătită pentru fiecare PET sau sticlă, recuperată din magazin la returnare. Să vedem ce înseamnă asta din perspectiva depozitării acestora… 
  • România a trecut printr-un proces foarte, foarte greoi de adaptare. Adică sunt ani de zile de când se străduie să implementeze ceva. Există  Legea 132 / 30 iunie 2010, care obligă instituțiile publice să colecteze selectiv deșeurile a fost dată-n iunie 2010. Nu a fost implementată infrastructura peste tot până la atingerea deadline-ului de anul trecut, din 1 iulie 2019. Țara noastră s-a angajat la a recicla, până anul acesta, 65% din ambalaje, 70% din deșeurile din construcții și 45% din deșeuri electrice și electronice până în 2020. Căile, inclusiv normative, prin care deșeurile reciclabile ajung la firmele private care ar trebui să se ocupe de reciclarea lor, sunt alambicate. Pentru că aceste deșeuri se ridică tot de către firmele de salubrizare, în loc să fie preluate direct. Unde mai pui că sunt discuții legate de faptul că adesea, deșeurile erau preluate la grămadă, de unde și frustrarea muncitorilor din domeniu. Pentru că unele deșeuri reciclabile ajung să nu mai poată fi recuperate. Și, da, chiar și cei care le colectează selectiv devin frustrați pentru efortul depus degeaba. 
  • În august 2020, a fost promulgată legea compostului, care spune că, începând din 1 ianuarie 2021, legea obligă unitățile administrativ teritoriale să implementeze colectarea separată a deșeurilor biodegradabile, să extindă colectarea separată din ușă în ușă a biodeșeurilor în mediul urban, dublată de implementarea schemei de ”plătește pentru cât arunci” și să încurajeze compostarea individuală în gospodăriile din mediul rural. Conform legii, cetățenii care nu separă biodeșeurile riscă amenzi cuprinse între 400 și 800 lei, respectiv între 10.000 și 20.000 pentru persoanele juridice. 
  • La nivel mondial, până anii trecuți, deșeurile reciclabile se trimiteau la procesare în China. Cum China și-a revizuit politica, rămân nespus de multe deșeuri în munți de gunoaie, în lipsa unor fabrici de procesare europene. În condițiile în care groapa de gunoi ar trebui să fie ultima soluție. 
  • Ultimele luni au fost sub semnul unor discuții aprinse, serioase și totuși băgate sub preș de către noi toți. Mass-media a scris mult prea puțin despre sancțiunile care ne vor putea fi aplicate conform procedurii de infringement (peste 200.000 euro zilnic). Ultima informație pe care o știu eu este că, la finalul lunii octombrie, Comisia Europeană a mai dat un răgaz de 2 luni pentru punerea la punct a unor aspecte, solicitând închiderea și reabilitarea depozitelor ilegale de deșeuri, precum și alte aspecte legate de mediu. Mai multe informații, aici: https://ec.europa.eu/romania/news/20201030_infringements_mediu_ro
  • În prezent, mare parte din gunoiul pe care îl aruncăm e format din restul biodegradabile, care, amestectate cu celelalte deșeuri, în absența oxigenului, produc metan, un gaz de câteva zeci de ori mai nociv decât CO2. De altfel, gaze cu efect de seră, responsabile pentru încălzirea globală. 

Toate informațiile de mai sus sunt publice. Și totuși, nu le luăm foarte tare în seamă. Totuși, de ce nu reciclăm și de ce nu colectăm selectiv? 

Nu știm și nu vrem să învățăm

Ce înseamnă coletare selectivă? Ce trebuie noi să facem? E așa de greu de învățat? 

În esență, e vorba de câteva obișnuințe pe care ni le putem însuși zi de zi. Să ieșim din modul automat în care facem lucrurile. Adică, atunci când avem de aruncat un obiect la gunoi, să conștientizăm cum să îl aruncăm, unde și dacă e nevoie să ne adaptăm. Legea ne obligă să colectăm deșeurile în 5 categorii, mai nou: 

  • Plastic / metal: le punem în sac menajer galben în fața casei sau în recipientul marcat corespunzător, galben, în fața blocului. Putem arunca aici: PET-uri, bidoane, cutii din plastic, pungi de plastic, ambalaje de protecție din plastic, jucării din plastic, doze de băuturi, cutii de conserve, tacâmuri de bucătărie din plastic. Ca idee, în sat la noi se colectează gunoiul menajer vinerea, iar plasticul o dată la 2 săptămâni sâmbăta. Acum o vreme, am lăsat afară saci negri cu plastic și nu a fost ridicat. Nici la noi, nici la vecini. Dacă până atunci mergea să folosim astfel de saci, de atunci ne-am învățat minte. O precizare în plus: dacă sunt murdare, deșeurile din plastic trebuie spălate. Și bineînțeles, toate trebuie pliate, pentru a economisi spațiu. Scoatem capacele de la sticle!  
  • Hârtie / carton: le punem în sacul menajer albastru în fața casei sau în recipientul marcat corespunzător, albastru, în fața blocului. Putem arunca aici: reviste, ziare, maculatură, plicuri, cutii din carton, fotografii, cofraje de ouă, cutii de pizza curate, cutii tetrapack de suc sau de lapte. Se recomandă împăturirea acestor deșeuri.  
  • Sticlă: punem aceste deșeuri în sacul menajer verde în fața casei sau în recipientul marcat corespunzător, verde, în fața blocului. La noi în sat există și acele clopote verzi, probabil că mai există localități în care se recomandă colectarea lor special în aceste recipiente. Putem arunca aici: ambalaje din sticlă fără capac, borcane din sticlă fără capac, ambalaje din sticlă de la produsele cosmetice, damigene. Dacă sunt murdare, spălăm aceste deșeuri. 
  • Deșeuri reziduale: punem aceste deșeuri în sacul menajer negru în fața casei sau în recipientul marcat corespunzător, negru, în fața blocului. Putem arunca aici, în esență, deșeurile care nu se pot recicla, preferabil să fie cât mai puține. De unde și necesitatea de a cumpăra conștient produse. În categoria deșeurilor menajere intră: scutece de unică folosință, absorbante, conținutul sacului de la aspirator, hârtie și carton cu reziduuri de mâncare, șervețele și hârtie de bucătărie folosite, mucuri de țigară, cioburi de ceramică sau porțelan, veselă de unică folosință foarte murdară, resturi vegetale tratate cu pesticide, reziduurile animalelor de casă. Aici mai sunt trecute și resturi de mâncare (carne, lactate, oase) și e vorba de food waste, de cum ne organizăm și gestionăm mâncarea în gospodărie. La sat se mai practică oferirea de resturi alimentare la câini, inclusiv noi o facem. Nimic nu se pierde. Dar în oraș e mai greu. Și nici nu recomand oferirea de mâncare câinilor străzii. Aceștia ar trebui să aibă o casă a lor…  
  • Compost: resturi de legume și fructe, pâine uscată, zaț de cafea, coji de ouă, flori / plante. Încă nu am detalii cu privire la modul de organizare, știam doar că cei care doresc să facă compost, în mediul rural, primesc recipiente speciale. Dar revin cu un update concret pe viitor despre asta.  

Ce se întâmplă cu alte categorii de deșeuri, neincluse mai sus? Hainele, dacă sunt în stare bună, se pot dona, se pot pune în clopotele disponibile în diverse zone din orașe, se pot duce la H&M, etc. Bateriile se duc în magazine. Recipientele de medicamente și deșeurile medicale (seringi folosite, etc) se predau farmaciilor, care sunt obligate să le preia. Periodic, sunt campanii de colectare a deșeurilor voluminoase în cadrul cărora se colectează deșeuri precum: produse combinate din metal și plastic, mobilier vechi, carpete/mochete/covoare, oale, lustre, tablouri, obiecte sanitare, calorifere, uși, tocuri de geamuri, ceasuri, saltele,  Deșeurile din construcții (beton, cărămizi, țigle, produse ceramice, polistiren, rigips, vată minerală, moloz) se predau doar agenților și centrelor specializate. Același lucru este valabil și pentru electrocasnice. Amenzile în ceea ce privește nerespectarea acestor reguli se aplică și sumele nu sunt deloc mici! Mai sunt câteva categorii de deșeuri, dar încă nu știu exact unde se colectează, mai ales că nu am fost confruntată până acum cu ele (gen cutii cu vopsele, diluanți, etc). Și… cu toate astea, eu mai am foarte multe de învățat despre plastic! Sunt 7 categorii, iar toate produsele au inscripționat tipul și forma de reciclare. Da, încă nu le știu, e un aspect pe care trebuie să îl învăț. Până atunci, rămân cu întrebarea: cum se diferențiază plasticul la centrul de colectare? Realistic întreb… 

Ne e lene, suntem prea comozi

Dacă a fost greu să parcurgeți lista de mai sus, ce să zic de a respecta regulile de colectare selectivă? În plus, a colecta selectiv implică efort. În a urmări orarul de preluare a deșeurilor. În a citi ce scrie pe eticheta fiecărui În a spăla deșeurile de sticlă, de plastic, conservele. În a plia cartoanele. Eventual în a cumpăra recipiente speciale, deși nu consider că e neapărată nevoie. Ce e nevoie este să ne facem un sistem care să funcționeze pentru noi, la modul corect. Până la urmă, pentru noi și pentru generațiile viitoare o facem. 

Nu știm că e obligatoriu

Am menționat mai sus legile aferente colectării selective și compostului. Asta înseamnă că noi avem obligația, ca cetățeni ai României, să le respectăm. Dar e cunoscut faptul că la noi merge și așa, unde-i lege, și tocmeală, etc. Adevărul este că nu există nici campanii de conștientizare și educare a populației. Ce am încercat eu și colegii mei să facem în ECO CLUB Timișoara și ce încearcă și alte ONG-uri este puțin fără o strategie la nivel național, fără o campanie națională, în care să fie implicați și actori economici și sociali. Eu m-aș bucura dacă s-ar face campanii din acestea măcar la nivel local. Retim, societatea de salubrizare, are o imagine extrem de proastă, deși văd că încearcă o comunicare pe această tematică. 

Nu primim amendă 

Măsurile coercitive sunt o soluție bună pentru cei care nu înțeleg ce au de făcut și pentru cei care se cred mai presus de lege și de bunul simț. Amenzile sunt aspre în alte țări, pe care noi le considerăm civilizate. Acum câțiva ani, m-am trezit că o rudă de-a noastră a aruncat un ambalaj pe geam, în timp ce eu conduceam. I-am atras atenția. Am înțeles mai târziu că românii stabiliți în alte țări respectă regulile și legile, dar uită de ele când ajung în țară. Tot ei recunosc că un motiv pentru care le respectă îl constituie tocmai amenzile. Așa cum se obișnuiește oricine în altă parte a lumii să colecteze selectiv, cred că suntem și noi capabili să facem asta. Și da, nesimțirea, comoditatea și neștiința își au prețul lor. 

Nu suntem conștienți de impactul nostru asupra mediului înconjurător

Tone de deșeuri în mări și oceane. Pe munți. În tot ce ne înconjoară găsim microparticule de plastic. Cel mai șocant a fost să aflu că s-au descoperit inclusiv în plancenta aferentă nou născuților. Avem tendința să ignorăm. Vedem la TV sau online reportaje, filmulețe și poze câteodată șocante. Dar toate astea nu se întâmplă lângă noi. Nu le vedem decât prin aceste canale în care nu mai avem încredere. Unii le ignoră și e ca și cum ar viziona un film artistic. Alții consideră că nu e chiar atât de grav. Alții cred că sunt teorii ale conspirației. Alții, cei mai mulți, ridică din umeri și zic că nu au ce face. Sunt multe de discutat pe tema asta. 

Nici alții nu o fac, de ce să o fac eu? 

De ce să adun eu gunoiul după altul? (Am primit des întrebarea asta în timpul acțiunilor de ecologizare din oraș…) De ce să strâng eu gunoiul de pe munte / de pe plajă / de pe strada mea? Cred că e și o chestie de respect pentru tine. Înveți cum să faci asta la nivel igienic. Înveți că ar fi bine să ai mănuși și saci de gunoi în plus în mașină, în rucsac sau în geantă. Înveți că dacă tu nu reciclezi și nu discuți despre colectare selectivă cu cei din jurul tău, nu se va schimba nimic. Nu e ușor, doar în timp se pot vedea cu adevărat schimbările: ajutându-i și îndrumându-i pe cei apropiați – familie, prieteni, vecini. Nu ești snob dacă faci lucrurile corect. E omenește. E normal să te gândeși la viitorul copiilor, nepoților, strănepoților tăi. Ce lume le lăsăm în urmă? Ce exemplu le dăm? Din păcate, mulți părinți tineri habar nu au despre colectare selectivă și despre reciclat. Câteodată copiii vin cu informațiile de la grădiniță sau de la școală. Impactul este diferit. Parcă îți este rușine de copilul tău atunci, nu? 

Nu vrem, pur și simplu

Nu am ce să zic în privința asta. Atât ne duce mintea, atâta putem. Dumnezeu cu mila! 

Cum spuneam, sunt destule de discutat pe tema asta. Important este să transformăm fiecare motiv enunțat mai sus într-unul de acțiune și de luare atitudine. Nu e ușor, dar în timp putem să le demontăm pe toate. Și numai așa putem avea încredere într-un viitor mai curat și într-o planetă mai sănătoasă. Și invers. 

Pe tematica eco, voi mai scrie și pe viitor. Am mai scris despre: 

Era comodității aproape ne-a îngropat în plastic

Părinți și copii – cum poluăm mediul înconjurător și ce putem face pe viitor pentru protejarea naturii?

Cum să ai un stil de viață mai sustenabil? 14 lucruri de învățat și de aplicat de la bunicii și străbunicii noștri

Cum învățăm tinerele generații despre sustenabilitate și responsabilitate? Despre pădurea de brazi altfel realizată de Știri pentru copii

Nu e mereu despre ce poate orașul să facă pentru tine, ci despre ce poți face tu pentru oraș

Sursă foto :pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *