Feminin – între alegeri, conjuncturi și consecințe, femeia devine cel mai mare dușman al ei înseși

Feminin – între alegeri, conjuncturi și consecințe, femeia devine cel mai mare dușman al ei înseși

O adolescentă, cu rezultate bune la învățătură, devine victima colegilor și profesorilor ei după ce fotografii cu ea dezbrăcată ajung publice. 

O soră, invidioasă și dornică de atenție, ajută la dramatizarea situației. 

O mamă, timorată de percepția lumii și indoctrinată în respectarea regulilor, se sacrifică pentru viitorul fetelor ei. 

O mătușă cool, care obține ușor informații de la nepoata hărțuită, e devorată de sentimentul de singurătate. 

O profesoară sensibilă, încearcă să păstreze o fărâmă de umanitate și corectitudine, prinsă între a răspunde în fața directoarei și a fi alături de elevii ei. 

O directoare de modă veche, asupritoare, care face orice ca să păstreze aparențele unei școli bune. Dar primește mită ca să nu exmatriculeze eleva. 

O polițistă dură care suferă de infertilitate și se supune unor tratamente adecvate. 

O fată cu deficiențe de auz este șantajată în permanență de colega sa, care îi cere să îi facă temele. 

Colega sa este cea mai bună prietenă a personajului principal. Ea găsește deschis mailul acesteia și distribuie fotografiile nud. De ce face toate astea? Probabil pentru că astfel nu se simte ignorată, probabil consideră că așa își exercită forța asupra cuiva și astfel se face auzită, iar ordinele îi sunt urmate. 

Prietena imaginară, apărută sub forma unei femei de serviciu. Probabil singurul mod de a păstra în sine copilăria. 

Iubita fetei, cu remușcări pentru că a primit fotografiile și asta a constituit punctul de pornire al întregii drame, are propria viziune asupra viitorului. Alege să își urmeze visul și să plece la studii în străinătate. 

Îmi lipsește personajul cu nr. 12. Pentru că acest spectacol a fost realizat după o piesă scrisă special pentru Teatru Tineretului din Piatra Neamț de către Elise Wilk, având la bază un fapt real. Poate e vocea fiecăreia dintre noi. Sau poate îmi spune cineva ce am ratat eu. Later edit: cel de-al 12-lea personaj era avocata, profesionistul de succes care vorbește tot despre infertilitate. Mulțumesc pentru informație și îmi pare rău 🤗

Au fost multe fire de urmărit și fiecare a spus o poveste, în care fiecare femeie se poate regăsi. Spectacolul „Feminin”, în regia timișoreanului Eugen Jebeleanu, văzut în cadrul FEST-FDR, a adus în discuție tema bullyingului la școală. Dar mie mi se pare că a fost vorba de mult mai mult decât atât. 

A fost vorba despre abuz, agresiune, agresivitate și răutate. Vorbe grele, prejudecăți și judecăți emise, culmea, de alte femei. Clișee care ne urmăresc la orice pas în viață, care ne apasă pe umeri, mai mult sau mai puțin, în funcție de cât de tari suntem emotional și de care sunt obiectivele și dorințele noastre de moment. „Ce a fost în capul tău?”, „Eu nu te-am crescut așa!”, „Eu mă sacrific cu ore suplimentare pentru viitorul tău”, „Mamele pierd din neuroni după ce nasc”, „O să vezi și tu cum e”, „Tu ești mai odihnită, tu nu ai copii!”, „O să rămâi singură cu x pisici”, „Când te măriți, când faci un copil?”, „Ce o să zică lumea?”, „Copilul este cea mai mare realizare a mea”. Eu m-am săturat numai ascultându-le. Nu sunt în etapa aceea din viață în care să simt aceste răutăți ca pe niște săgeți. Poate pentru că sunt împlinită în viața de familie. Aș vrea să cred că asta a adus și o ușoară înțelepciune, dar știu că eforturile mele sunt semnificative. Învăț și vreau să transmit empatie. Nu vreau să mai judec pe nimeni. Așa vreau să îmi educ fetița. Să încerce să îl înțeleagă pe cel din fața ei, chiar și când acesta este rău cu ea. Nu vorbim de agresiv sau abuziv, atunci luăm măsuri! Dar, cum ziceam, fiecare are o istorie și o poveste în spatele imaginii pe care o afișăm. Nu totdeauna suntem dispuși să ajungem la acestea. Dar poate așa am vedea că adolescenta oscilează între teribilism și frică, în căutarea propriei identități. Am vedea că mama își crește singură fetele, iar tatăl tratează cu mult prea multă lejeritate situația. Mama se implică pentru că tatăl nu o face. Mama încearcă să le imprime fetelor respectul de sine, care aduce respect din partea celor din jur. Am mai vedea o bătrână directoare cu o poveste de dragoste neîmplinită. Am vedea și o mătușă care, sub aspectul unui stil de viață libertin, suferă de singurătate, pe care și-o asumă pentru a nu fi înșelată sau părăsită. Am mai vedea o hărțuitoare abuzată de profesorul ei de înot.

Dar cine cunoaște aceste povești? Cele care le trăiesc nu le împărtășesc. Poate vorbesc mai deschis despre visuri, despre speranțe, despre „filme” pe care și le fac. Mi-a zburat gândul la libertatea de a alege la un moment în care elevele săreau coarda, îmbrăcate în uniformă. Cadru care mi-a adus aminte de „Povestea slujitoarei”. Greutatea poveștilor a devenit și mai apăsătoare prin coloana sonoră psihedelică folosită. 

Și, totuși, ce urmează, care sunt consecințele? Una dintre cele mai sănătoase fraze pe care am învățat să mi le spun este „Și asta trece!”. Dar cum trece? Câteodată mai ușor, câteodată mai greu. Câteodată trece ca să îi ajuți tu pe alții, să împiedici să se mai întâmple răutăți. Ajută și campaniile nou apărute în social media, amintite și în spectacol : #bodyshaming #imatter #metoo. Ajută să ne adaptăm vremurilor și să comunicăm sincer cu copiii noștri. 

Mă bucur tare mult că am reușit să ajung sâmbătă seara la spectacol. Un spectacol de o oră și un sfert, suficient de intens să atragă atenția asupra unor subiecte cu impact semnificativ în societatea contemporană. 

„Când o să fie bine?”, a întrebat adolescenta. O să fie, zic eu. Când o să ne iubim mai mult pe noi însene, pe cele din jurul nostru, când o să fim mai îngăduitoare cu ceilalți, când o să ne respectăm mai mult, când o să fim mai bune, mai empatice, mai înțelepte. Iar câteodată asta înseamnă să nu mai facem pe deșteptele, pe cele mai și să ne ținem gura, să ne abținem de la răutăți gratuite. 

Fotografie realizată de Adrian Pîclișan pentru Teatrul Național din Timișoara. 

Textele publicate pe RominaFaur.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Pentru texte de dimensiuni mai mari, se impune trimiterea unei solicitări către contact@rominafaur.ro. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

One thought on “Feminin – între alegeri, conjuncturi și consecințe, femeia devine cel mai mare dușman al ei înseși

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *