Cadourile pe care le primesc copiii noștri de la Moș Crăciun sunt pentru ei sau pentru noi?


Crăciunul înseamnă timp în familie, brad împodobit, luminițe, colinde, cadouri, portocale și ciocolată, magie. Așa a fost când eram mică, așa simt să îl fac pentru copii de când am devenit părinți. Nu exagerez cu nicicare. Sau, cel puțin, încerc să nu. Anul ăsta, parcă sunt în urmă cu toate. Poate, poate, apuc să spăl geamurile. Dacă nu, o să fac asta când o să doarmă Luci mic mai mult / când nu o să îi scot la plimbare / când nu o să fac orice cu Draga / când o să stea cineva cu bebelușul. Și cu toate astea, Crăciunul 2021 a fost mult așteptat. Nu pentru că e primul Crăciun al bebelușului sau că e primul Crăciun când Draga știe cât de cât colinde. Deși sunt realitățile noastre. Ci pentru că, în mintea mea, încă de acum o lună și 3 săptămâni voiam să fiu deja în punctul ăsta, să fie trecută operația de craniostenoză a bebelușului și el să fie recuperat în grafic. Încă îl țin mereu în brațe sau sunt tot cu mâinile pe el, să nu se lovească la cap. De unde și neputința, lipsa de libertate și câteodată sentimentul de singurătate. Dar cu atât mai mult apreciez ce avem. Sănătate, în primul rând. Iar apoi… mă gândesc că, dacă ne lipsește ceva e vorba de consumabile, nu de chestii esențiale, de supraviețuire. În ideea asta, analizând nevoile copiilor și ceea ce au deja, ca niște minimaliști amatori sau doritori ce suntem, nu i-am cerut lui Moș Crăciun mare lucru. Cărți și un Moș de ciocolată pentru copii (ai noștri, ai celor apropiați) și o zână zburătoare pentru Draga, pentru că asta a repetat că își dorește, când a fost întrebată. Eu zic că e mai degrabă de bun simț. Oricum nu aș fi avut timp și energie să îl ajut pe moș cu alte idei. Și așa, toți copiii de lângă noi au extrem de multe jucării, mai mult sau mai puțin educative și interesante. Măcar cărțile nu vor fi abandonate așa rapid. Iar ce am observat eu, la Draga, a fost că își dorește mai mult experiența în sine decât cadoul care face subiectul momentului. De exemplu, a fost mai încântată de Moșul Crăciun venit cu ambulanța la bunica ei la serviciu și de serbare decât de ceea ce a primit în pungă (dulciuri). La fel, a fost bucuroasă tare să cânte colinde la sosirea Moșului la grădi, cu dulciuri cadou de la Primărie și cu un pachet mai educativ de la un sponsor. Sponsorul, EMM 10 CAR – Auto Rulate Sânmihaiu Român (familia Nagy), a venit ca o surpriză plăcută pentru toți și am înțeles că Alina Nagy obișnuiește să dăruiască grădinițelor din mediul rural. Nu discutăm aici ce înseamnă grădiniță din mediul rural sau ce își permite fiecare părinte în parte. Cert este că Draga a fost tare încântată de… creioane! În pachet era un set de creioane micuțe, o carte de colorat, un puzzle (făcut pe jumătate în aceeași seară) și o cutie de ciocolată Kinder.  Sunt convinsă că toți copiii au fost bucuroși de ambele pachete și noi, de bucuria lor!Ziceam că nu exagerez cu cadourile de sărbători și că ele sunt în concordanță cu nevoile și cu plăcerile copiilor. Anul trecut, Moș Crăciun a fost tare darnic cu Draga – Lego, bucătărie din lemn de la Lidl cu pizza, tort, legume și fructe drept accesorii, un set de instrumente muzicale, un set de unelte pentru meșterit. Era momentul ca ea să se joace cu toate astea și, în plus, știam că o să o ajute să se joace singură, fără mine. Eu eram în repaus la pat, însărcinată fiind cu bebe, și nu eram atât de disponibilă pentru alte activități cu ea. Încă se joacă cu toate (mai puțin cu uneltele, întrucât l-am ascuns de bebe, să evit înghițirea șuruburilor). Așadar, a fost vorba acolo și de o nevoie a mea și de a face mai ușoare ultimele luni de sarcină pentru toată lumea. În rest, Draga e bucuroasă cu tot ce are și, deși zice că vrea orice vede la TV (când urmărește desene la vreuna dintre bunici), nu insistă, nu cere. Ar fi absurd să îi iau jucării doar ca să fie, să mă simt o mamă mai bună, când ea inventează dialoguri și povești jucându-se cu niște creioane simple pe post de personaje. Adevărul este că nu se plictisește deloc. Pentru că a învățat să alunge plictiseala și să își dezvolte creativitatea, a învățat să se joace și singură, dar accept să îi intru în joc când îmi cere. De puține ori îi propun jocuri, și-i le alege singură și trece de la unul la altul în ritmul ei.Așadar, de ce le oferim copiilor atât de multe cadouri? Nu judec, încerc să înțeleg și să mă înțeleg și pe mine în unele privințe. Răspunsurile diferă de la mamă la mamă, de la o familie la alta. Pentru că vreau să aibă ce eu nu am avut. Pentru că îmi permit și vreau să îi ofer copilului meu ce e mai bun. Ca să fie în trend / în rând cu ceilalți copii. Ca să nu rămână în urmă. Ca să nu râdă ceilalți că el nu are. Ca să îl țin ocupat. Ca să suplinesc lipsa mea de acasă. Ca să justific cât muncesc și cât lipsesc de acasă. Ca să pot sta în liniște o oră când ajung acasă. Ca să fiu un părinte bun. Ca să uite de problemele de adulți. Ca să îl atrag de partea mea. Ca să îi câștig încrederea. Ca să mă simt și eu bine. Pentru că îmi place cât de mult se bucură când primește un cadou. Pentru că își dorește acel lucru / acea jucărie. Pentru că așa e normal, așa l-am obișnuit, așa am fost noi crescuți. Pentru că trebuie.

Ca să mă iubească.În fond, cred că despre asta e vorba. De iubire. Noi ne arătăm iubirea cum știm, cum am fost învățați, cum putem și cum ne este mai ușor. Intențiile sunt bune, în majoritatea timpului. Și sunt de apreciat. Ce e nevoie să conștientizăm este că ai noștri copii cresc și o dată cu ei și așteptările. Când sunt mici, cel mai mult își doresc să ne aibă acolo lângă ei, vor timpul nostru. Să ne gândim ce le oferim. Pentru că, la fel de bine, undeva pe drum, ei s-ar putea să se fi obișnuit cu darurile în lipsa noastră și să nu își mai dorească prezența noastră. Din acest motiv, cadourile nu trebuie să fie esența comunicării dintre noi și copii, ci doar un nod în toată rețeaua de comunicare.Gândurile mele sunt de simplitate și de a avea parte de ceea ce contează cu adevărat. Sunt convinsă că darurile sunt deja pregătite, planurile sunt în grafic și ne imaginăm deja bucuria de pe fețele copiilor noștri. La fel cum știu sigur că primii cărora o să își dorească să le arate sunt cei cu care vor să se joace sau să își împartă bucuria. Adică cu noi. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.